Author: Mihnea Catana

       În următoarea perioadă, sunt sigur că o să auziți de nenumărate ori că „SiSC-ul îți oferă exact atât cât îi oferi și tu!”. Poate o să existe perioade în care o să simțiți că sunteți epuizați de tot ce se întâmplă în jurul vostru, iar tot ce aveți nevoie este o pauză, dar mai mult ca sigur o să fie și momente în care viața o să pară că nu a fost nicicând mai dulce decât în acea clipă. Oricum ar fi, știm cu toții că asta face cu adevărat ca viața să merite să fie trăită.          Un obicei pe care îl consider minunat și pe care mă bucur că îl avem este acela de a face poze în orice ipostaze: la final de ședințe, la ieșiri, pe holurile facultății sau în Grădina Ciberneticii. Din când în când, mă mai uit la pozele de dinainte de a începe facultatea și văd alt om: poate mai odihnit, poate mai naiv, poate mai optimist decât ar fi cazul. Inevitabil, fac comparația cu mine de acum, care are câteva fire albe în cap, început de riduri de expresie și un alt mod de a se mișca în viață, puțin mai grav decât m-aș fi așteptat. Uitându-mă la pozele din ultimii doi ani, începând cu cele făcute pe Zoom, iar mai apoi prin parcuri și cafenele, văd, mai presus decât cele enumerate mai sus, o familie alături de care am crescut, care m-a modelat și pe care am modelat-o cât am putut.          Voluntariatul și studenția sunt două elemente ce își dau sens unul altuia. O studenție fără un scop diferit de cel al învățării, care deși este nobil, și în același timp sărac, este o perioadă de timp care strigă a potențial irosit și timp pierdut. Nu cred că la finalul facultății sau la 10 ani după terminarea acesteia există cineva care să își fi dorit să fi învățat mai mult. Voluntariatul fără studenție se apropie mai tare decât ar trebui de un loc de muncă, deoarece oamenii poate se află la momente diferite ale vieții lor, cu bucurii și greutăți de neînțeles pentru celălalt. În cazul în care pe toți ne amenință cu măciuci înflăcărate o restanță la POO, parcă nu mai par atât de înfricoșătoare precum erau la început, singurătatea nu mai este acolo să deformeze și mai tare aparența materiei.          În cele din urmă, fie că hotărâți să ni vă alăturați, fie că nu, cel mai important aspect al acestei etape, pe care nu trebuie să îl pierdeți din vedere, este acela că perioada studenției este pentru crescut și pentru profitat de fiecare oportunitate ce vă apare în cale. Unele vor fi mai evidente, altele mai subtile, dar întotdeauna păstrați aproape ideea de a deveni oamenii pe care îi admirați când erați mici, bineînțeles, alături de alți oameni pe măsura acestui vis, care este, de obicei, la o hotărâre distanță. Iar sensul studenției și-l dă fiecare dintre noi, singura diferență este cât de inspirați suntem atunci când facem alegerile.   Radu Tîrhoacă Membru Departamentul Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

     Autocarul SiSC își are traseul pe numeroase drumuri de-a lungul studenției, fiecare cu frumusețile și provocările neașteptate ale lui. Opririle repetate ale acestuia sunt prieteniile, pe care le vei întâlni foarte des, asemenea dezvoltării personale și profesionale. Chiar dacă drumul mai are câteva gropi, unele mai mici sau mai mari, cum ar fi o notă mai mică la test sau o restanță, stai liniștit, călătoria continuă și toate acestea vor rămâne în trecut, asemenea opririlor care vor rămâne niște amintiri prețioase. Pentru a-ți arăta cât de frumoasă este studenția și cum nu contează atât de mult destinația pe cât de importantă este călătoria, vrem să împărtășim cu tine gândurile a câtorva absolvenți care încă își continuă drumul cu autocarul SiSC:         „SiSC-ul este despre prietenie și despre experiențe noi și, pentru mine, SiSC-ul a oferit culoare anilor de studenție, mai ales celor petrecuți în format online. Cele mai frumoase amintiri din timpul facultății au fost create prin intermediul voluntariatului și al oamenilor pe care i-am cunoscut aici. Prietenii, emoții, implicare, reușite și distracție sunt doar câteva cuvinte care se regăsesc în DEX în dreptul SiSC!” – Ruxandra Marinache        „Întreaga perioadă a pandemiei, personal, ca student, se poate rezuma la un singur cuvânt, anume adaptare. Experimentând desfășurarea atât fizică, cât și online a facultății, pot spune că fiecare schimbare pe care am întâmpinat-o în cei trei ani a reprezentat o provocare și adaptare continuă. Sfatul meu pentru orice student este acela de a fi deschis noilor experiențe, indiferent de încercările apărute de cele mai multe ori inevitabil, deoarece ele fac parte din procesul nostru de dezvoltare, atât profesională, cât și personală. Oricând simțiți că totul devine mai greu, fiți siguri că există minim un alt coleg al vostru care trăiește aceeași experiență, astfel niciodată nu trebuie să vă simțiți singuri în acest drum al adaptării. Fiți deschiși, implicați în cât mai multe activități care să vă provoace și luați tot ceea ce e mai bun din fiecare experiență pe care studenția o va aduce în viața voastră.” – Denisa Marinescu         „După multe refuzuri și șanse pierdute mereu în fața admiterilor și a lumii, am ajuns la a doua mea opțiune aici, la CSIE, unde eram cam singurul dintre prietenii mei la facultatea asta și mă simțeam gol și abandonat. Primul contact pe care l-am avut cu facultatea a fost în prima zi în care am văzut o grămadă de studenți care mai de care mai vorbăreți și m-au ajutat să mă orientez prin facultate. Așa m-am decis să mă înscriu în SiSC și, după multe peripeții, am ajuns să fiu membru.         La început a fost mai greu, deoarece nu eram chiar 100% pregătit de task-urile departamentului meu, dar cu toți prietenii pe care mi i-am făcut pe parcurs a ajuns să îmi placă și să mă implic extraordinar de mult. Mi-am găsit pasiunile ascunse și pierdute de mult timp în SiSC, astfel, am vrut să fac din ce în ce mai multe pentru toți membrii care urmau a fi recrutați, dorința mea fiind să ajut să cresc și eu la rândul meu celelalte generații.         Da, au fost și bune, au fost și rele, dar în final, după trei ani extraordinar de frumoși, am reușit să-mi ating visul, să ajut la rândul meu o mulțime de studenți, unii pierduți și singuri la fel cum eram și eu și să îi aduc astăzi în prima linie atât la facultate, cât și în viață.” – Cristi Munteanu        Deși am mai întâmpinat anumite piedici, peste care am reușit să trecem cu ușurință împreună, se apropie ora de plecare a autocarului, venind cu mare viteză spre stația în care te afli în acest moment. Acum hai, spune-ne, ești gata să urci și să pornești în călătoria SiSC?     Dolhescu Daria-Elena Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)