25 de generații, aceleași sentimente

2021-10-04T15:41:15+03:00

E timpul să-ți conturezi viitorul! Trebuie să te faci remarcat în facultate! Jobul tău se va învârti în jurul a ceea ce ai studiat! Dacă ceea ce tocmai ai citit ți se pare familiar, probabil ești într-o perioadă în care aceste cuvinte vin ca o avalanșă din toate direcțiile, punând presiune pe umerii tăi, pentru că, într-adevăr, te apropii de un moment definitoriu al vieții: studenția.

Totuși, înainte să-ți pregătești planul de bătaie pentru a face din aceste țeluri o realitate, dă-mi voie să-ți spun că studenția nu este numai o punte spre o carieră de succes, ci este și o scurtă frântură de timp în care poți să dai contur celor mai frumoase experiențe, amintiri și prietenii. Anii ce urmează te vor purta prin cele mai nebănuite trăiri, te vor învăța câteva lecții de viață și te vor ajuta să te regăsești în cel mai autentic mod.

Toate astea sună copleșitor, nu-i așa? Fiecare dintre noi ne dorim să facem lucruri memorabile și mărețe, dar cum? Ei bine, mai întâi de toate, trebuie să găsești locul în care să le poți face. Asta este cea mai mare provocare, iar dacă o îndeplinești, restul va veni de la sine. Eu am găsit deja acel loc și sunt aici să te ghidez și pe tine către el.

Prima mea zi de studenție a început cu alarma telefonului anunțând ora 7:30, o expresie obosită, fără chef de viață și cu o cafea pregătită cu nu prea multă tragere de inimă, sperând că-mi va da doza de energie de care aveam nevoie ca să trec cu bine prin zi. Un drum cu metroul și cinci melodii mai târziu, mă aflam în fața facultății, cu mai multă anxietate decât încape într-o persoană. Pentru că nu cunoșteam pe nimeni, mi-am luat inima în dinți și am intrat în clădire, sperând să găsesc singură sala de curs în care trebuia să ajung.

Înainte să pot localiza lifturile, altceva mi-a atras atenția. Dacă în partea de hol în care mă aflam eu pluteau numai reținerile unor studenți emoționați, de partea cealaltă a holului se petrecea cu totul altceva. Câteva persoane îmbrăcate în tricouri albe stăteau pe treptele scărilor, povestind și zâmbind, iar în spatele ferestrelor ce băteau spre grădina Ciberneticii puteam observa niște persoane purtând aceleași tricouri, discutând cu entuziasm despre ceva anume. Curiozitatea m-a împins către scări în detrimentul liftului, iar una dintre persoanele pe care le observasem și-a îndreptat privirea către mine, mi-a zâmbit, arătându-mi în ce direcție să o iau și, fără alte cuvinte, mi-a întins o foaie de hârtie. Am luat-o și am mers mai departe, dar simțeam că vreau să mai simt puțin din acea atmosferă, să fiu în acel grup, să-i îndrum pe cei pierduți, să râd și să povestesc despre petrecerile de seara trecută.

Resemnându-mă că șansele să trăiesc așa ceva sunt minime, am continuat căutarea sălii, în timp ce citeam textul de pe foaia primită mai devreme. Ai curaj? Astea erau ultimele cuvinte tipărite pe hârtie, dar și în mintea mea în tot restul zilei. După cursuri, am mers direct acasă și monotonia a pus stăpânire din nou peste programul meu. Nu voiam ca studenția mea să arate așa. În acea seară am decis că da, vreau să am curaj, iar provocările prin care am trecut în luna următoare m-au condus spre locul despre care-ți vorbeam mai sus.

Doi ani mai târziu, sunt unul dintre oamenii cu tricouri albe. Mă trezesc în fiecare zi cu aceeași lipsă de energie, dar pe care o recapăt de îndată ce ajung la facultate, știind că ziua mea nu va fi monotonă și că noi obstacole așteaptă să fie depășite. Am descoperit că orele de curs trec mai ușor și pauzele alături de niște oameni frumoși par interminabile. Muncim mult, dar o facem cu drag, pentru că o facem împreună și serile de distracție nu lipsesc niciodată. Aici am învățat să spun ce gândesc, să profit de fiecare oportunitate, să-mi clădesc viitorul făcând ceva ce îmi aduce satisfacție și, cel mai important, o fac cu și pentru oameni.

Dacă ți se pare că ceea ce ai citit necesită mai multe detalii și vrei să înțelegi mai bine totul, tu ești cel care va trebui să umple spațiile libere de acum înainte. Eu ți-am lăsat câteva indicii printre rânduri, iar tu va trebui să rămâi curios, să unești piesele și, cine știe, poate vei ajunge pe o Stradă Frumoasă!

Andreea Stan
Membru Departament Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)