Author: Cristian Munteanu

Ce?! Au trecut deja doi ani?   Da, au trecut doi ani de când am făcut una dintre cele mai bune alegeri pe care le puteam face. M-am înscris în SiSC! Ce repede zboară timpul când faci ceea ce îți place… Stau acum pe scaunul meu de la birou, scriu acest articol și mă gândesc că încep facultatea la ora 13:30, iar acum este de-abia 9:30. Ce aș fi făcut în acest timp dacă nu aș fi fost în SiSC? Probabil aș fi dormit mai mult, aș fi mers la cumpărături sau aș fi făcut curat. Cu toate că variantele sunt destul de tentante, prefer să-mi ocup timpul cu activități care să-i ajute pe alții, care să mă ajute pe mine să mă dezvolt și să mă conectez cu oamenii. Ați crede că exagerez, adică cine nu și-ar dori să doarmă mai mult, nu-i așa? Ei bine, somnul va conta foarte puțin atunci când o să prindeți gustul voluntariatului. O să vă doriți ca o zi să aibă mai mult de 24h. Experiențele în calitate de recrut și membru pot fi diferite de la generație la generație, însă ceea ce știm sigur este că experiența SiSC rămâne una dintre cele mai frumoase din viața oricărui student. M-am gândit că nu o să mă credeți pe mine, pentru că sună totul prea frumos, așa că mi-am adus întăriri!   SiSC… A trecut numai un an de când acest cuvânt levitează zilnic prin gândurile mele și, cumva, încă mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea că aparțin unui grup atât de minunat. Îmi amintesc cum toamna monotonă a anului trecut a devenit, în numai câteva săptămâni, magică. De ce magică? Ei bine, pentru că nu mi-am dat seama că trăiam cele mai frumoase clipe din viața mea, dar acum, privind în urmă, e totul mult mai clar. Fiecare zi venea cu un nou strop de entuziasm, pentru că nu știam ce altă surpriză îmi pregătea SiSC-ul sau ce alte persoane noi voi cunoaște. Cred că aș putea vorbi la nesfârșit despre fiecare moment care m-a făcut să mă întreb cum de sunt atât de norocoasă, dar cred că experiențele pe care SiSC ni le oferă fiecăruia dintre noi au farmecul lor numai dacă le descoperi singur, iar eu cred cu tărie că farmecul stă în mister.  Tot ce pot spune este că magia nu există numai în filme, studenția poate fi exact cum ți-o imaginai când erai mic și toate astea datorită alegerilor îndrăznețe în viață. Eu am ales să mă înscriu în SiSC, pentru ca mai apoi… SiSC să mă aleagă pe mine.    Andreea Stan Membru SiSC   Am încercat de multe ori să-mi imaginez cum ar fi fost anii mei de studenție fără voluntariat, însă mi-a fost pur și simplu imposibil. Trebuie să recunosc, când m-am înscris în SiSC, am făcut-o fără prea mari ambiții. Făcusem deja ceva voluntariat prin liceu și am zis să mă înscriu și în chestia asta, că poate mai învăț și eu ceva. Și chiar am învățat, însă acești ani au însemnat mult mai mult de atât. Dacă ai fi venit la mine în ziua în care am devenit membru și mi-ai fi spus că voi ajunge să mă implic în atâtea proiecte și chiar să accept provocarea de a coordona unul, cel mai probabil aș fi râs. Dar uite că toate astea s-au întâmplat. Am descoperit că rezonez puternic cu misiunea organizației și am prins gustul implicării. Și cu ce am rămas după toate astea? În primul rând, pe lângă abilitățile tehnice, am învățat cum stă treaba cu lucruri precum munca în echipă, organizarea sau lucrul sub presiune. Dar mai presus de toate am rămas cu amintiri minunate. Au fost destule nopți albe, uneori pentru a duce un proiect la bun sfârșit, alteori pentru a petrece. Au fost peripeții neașteptate, uneori la munte, alteori la mare. Am trăit sentimente de tot felul, de la extaz la emoție. Iar acum că mi-a venit și mie rândul să fac loc unei noi generații, mă uit în urmă și nu regret nicio secundă din aventura asta. Vă pot spune cu toată sinceritatea că, dacă îi dați voie să vă intre sub piele, SiSC-ul vă poate schimba viața.   Rareș Dinu Membru SiSC   Deși am trăit experiența recrutărilor în urma cu șapte ani, parcă resimt și acum emoțiile de atunci. Emoții venite din dorința de a fi și eu parte din această mare familie.  Prima întâlnire cu oamenii din SiSC a fost la înscrierile pentru facultate și din acel moment eram hotărâtă că vreau și eu sa fac ceea ce făceau ei. Pentru a putea reuși, am știut că trebuie sa fac un pas în față și să ies din zona aceea în care cu toții ne simțim confortabil. Cred că cele mai multe emoții le-am avut la una dintre probele AC-ului de PR, atunci a trebuit sa vorbesc pentru prima oară în fața unui număr mare de oameni. Inima îmi bătea cu putere și mintea îmi spunea „Poți Alexandra, hai… Trebuie să îi impresionezi. Vrei să intri în SiSC? Mergi în față. Curaj!”. Pentru a ține minte acel moment, am făcut chiar și o fotografie care imi descrie perfect trăirile.  Îmi este imposibil să cuprind în cuvinte ce am simțit când am primit răspunsul mult așteptat. Din acel moment eu eram parte din SiSC! Au urmat trei ani plini de provocări, de momente în care am plâns de fericire, dar și în care am fost supărată că lucrurile nu mergeau așa cum îmi doream. Cred că atunci când trecem prin emoții din cele mai diverse putem spune ca trăim cu adevărat și cu siguranță experiența ca membru SiSC te aduce zilnic în fața unor noi provocări. Nici nu vreau sa îmi imaginez pentru o secundă studenția mea fără SiSC…   Alexandra Zanfirescu Alumn SiSC   Acum că ți-am arătat cât de frumos este SiSC și tot ce oferă el, ce zici? Merită? Eu zic din tot sufletul DA. Nu-i așa că vrei să fii

În perioada studenției nu de puține ori auzim despre voluntariat. Fie că avem colegi voluntari, fie că ne intersectăm cu diferite organizații studențești, aflăm din ce în ce mai des cât de benefic este voluntariatul pentru noi și cât de mult ne ajută să ne dezvoltăm. Hm, chiar așa să fie oare? Încă din prima mea zi de studentă am întâlnit pe holurile facultății o mulțime de voluntari zâmbitori, ce purtau cu mândrie tricourile organizațiilor din care făceau parte. Cum dedicarea, amabilitatea și poveștile lor captivante mi-au trezit curiozitatea, m-am hotărât și eu să acord o șansă voluntariatului. Un an mai târziu, pot spune că într-adevăr, toate beneficiile despre care ni se povestește există și sunt chiar mult mai profunde decât am fi crezut. Bineînțeles, în capul listei cu avantaje se plasează dezvoltarea noastră atât personală, cât și profesională. Începând cu procesul de recrutare, fără să ne dăm seama, trecem printr-o serie de transformări, ce ne conduc treptat spre maturitate. Cunoaștem noi oameni, schimbăm idei și păreri și, încetul cu încetul, simțim că facem parte cu toții dintr-o mare familie. Voluntariatul reprezintă, fără doar și poate, o „simulare” ce ne pregătește pentru viața de adult și pentru viitorul job. Dincolo de faptul că aduce un plus important la CV, dobândim experiență atât pe partea de soft skills, cât și pe partea de hard skills. Într-o organizație lucrurile se desfășoară similar vieții dintr-o companie. Responsabilitățile sunt împărțite între mai multe departamente, fiecare membru având propriile sarcini. Astfel, învățăm cât de important este să respectăm un deadline, cum să ne obișnuim cu munca în condiții de presiune și stres și conștientizăm cât de mult poate influența o singură persoană parcursul întregii echipe. Sunt sigură că mulți studenți s-au întrebat cel puțin o dată: cum aș avea timp de voluntariat, de facultate și de ieșirile cu prietenii? Ei bine, există timp suficient pentru toate, mai ales dacă ne dorim acest lucru. Totul stă într-o organizare eficientă, ceea ce voluntariatul ne ajută să dobândim. Devenim mult mai responsabili și atenți la felul în care ne petrecem timpul, ne dăm seama că fiecare moment este prețios și poate fi valorificat pentru a face ceva productiv. Dincolo de responsabilități, task-uri și deadline-uri, voluntariatul reprezintă prietenie, familie. Ne apropiem de oameni alături de care vom împărtăși o mulțime de amintiri și momente frumoase. Nimic nu se compară cu distracția dintr-un teambuilding, cu ieșirile la cafenele sau cinema, sau cu ședințele ce se prelungesc uneori chiar și până târziu în noapte. Cu toții ne implicăm emoțional și ne dedicăm unei cauze comune, împărțind la final satisfacția muncii duse la bun sfârșit cu succes. Pentru mine, experiența voluntariatului reprezintă în același timp o plăcere, o provocare, o ieșire din zona de confort și o oportunitate continuă către descoperirea de sine. Pe lângă faptul că am avut un prim an de facultate mult mai palpitant, în care nu am avut timp să mă plictisesc, am descoperit că sunt capabilă de mult mai multe decât aș fi crezut. Am învățat să am mai multă încredere în mine și să îmi expun de fiecare dată punctul de vedere, căci chiar voi fi ascultată. Închei acest articol cu speranța că v-am convins măcar puțin să acordați o șansă voluntariatului. Vă încurajez să analizați bine situația și să vă implicați în procesele de recrutare ce vor avea loc curând în majoritatea organizațiilor studențești. Voluntariatul reprezintă cu adevărat o experiență unică ce dă o semnificație mai profundă studenției.   Miruna – Maria Pohoață Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Îmi sună alarma la 7:30. Apoi la 7:35. Se face 7:40 și continuă să sune. Apoi tot așa până la 8:00 când îmi dau seama că trebuie neapărat să mă ridic din pat. Două dintre colegele de cameră sunt plecate deja, au avut seminar de la 7:30, iar cealaltă se ridică somnoroasă și ea, odată cu mine. Azi mergem împreună la facultate. Ne certăm puțin pentru cine intră prima la baie, eu cedez ca de fiecare dată. Ajung să-mi prepar cafeaua în cel mai științific mod posibil folosind un fierbător, o cană, o linguriță (opțional – trebuie să ne aducem aminte că tot ce murdărim trebuie spălat) și borcanul de ness care trebuie să fie constant măcar jumătate plin (altfel, toată ziua a început prost). Iau prima gură de cafea în timp ce mă așez pe marginea patului și mă gândesc cu ce să mă îmbrac, luând în considerare posibilele locuri unde va trebui să ajung. Tot timpul se ivește ceva. Gândurile îmi sunt întrerupte de un mic îndemn care îmi spune să mă grăbesc dacă vreau să mă machiez, fiindcă vom întârzia. Nu, nu este conștiința mea, e doar prietena mea învăluită de aerul ală proaspăt pe care îl au fetele dimineața, după ce și-au dat cu apă de față și și-au făcut ordine în suflet. Plecăm împreună cu 10 minute mai târziu decât ar fi trebuit (din cauza mea, îmi asum), dar recuperăm repede pe drum. Ne propunem tot timpul să ajungem puțin mai devreme ca să ne putem saluta toți prietenii prin nebunia de la parter. După ce tradiționalul „Neața, ce faci? Ce cauți iar pe la facultate?” se risipește în aer, conversațiile curg parcă de la sine: fie e vorba despre un test, o temă inimaginabil de grea, câteva seminare pierdute sau nu, planuri pentru prânz, fie ajungem să punem la cale o nouă ședință, să definitivăm ultimele detalii legate de un proiect sau pur și simplu să schimbăm impresii despre ultimul teambuilding. Ajungem la seminar nesemnificativ de târziu, dar lucrul ăsta nu ne strică dispoziția. Șușotim un pic pe seama proaspetelor informații obținute și lăsăm timpul să curgă. Profesorul iese din sală, iar noi ne aflăm, de obicei, în spatele lui. Cele 10 minute de pauză sunt prețioase, nu avem intenția să irosim nicio secundă. După bine-cunoscuta coadă la aparatul de cafea sau la Luca, drumurile noastre se despart. Eu trebuie să ajung la job, iar ea îmi face plăcerea de a participa la câteva cursuri, cu promisiunea de a lua cele mai responsabile și colorate notițe. Un alt mic drum care trece surprinzător de repede alături de muzică bună în căști. Urc scări, salut entuziasmată pe toată lumea și lucrurile mundane își reiau cursul. O nouă ceașcă de cafea, de data asta de la un espressor care toarce precum un motan, dar acum o însoțesc cu un pahar de apă (niciodată nu simt că beau destulă). Orele trec foarte repede, dar gradul meu de însuflețire crește. Parcă dintr-o dată mă trezesc buimacă în micuța cameră de cămin. Cele două colege matinale sunt întoarse de mult, au furat un pic somn și acum se apucă să transcrie și să repete cursurile de peste zi. Dându-mi voie să privesc un pic în perspectivă situația, probabil au impresia că mă plimb de colo-colo până la epuizare. Nu prindem ore împreună în camera de cămin, cel puțin nu în timpul săptămânii (în weekend și în sesiune lucrurile stau altfel), dar asta nu denotă vreo antipatie. Avem pur și simplu un stil de viață diferit. Niciodată nu mi-a plăcut să pierd timp înăuntru când aș putea descoperi noi fațete ale orașului sau chiar ale mele, dar gradul meu de responsabilitate în ceea ce privește facultatea nu este unul scăzut. Totuși, e clar că nu se ridică la așteptările și limitele lor. Am ales drumuri diferite, bazate pe valori diferite. Nu cred că ne înțelegem pe deplin mentalitățile, dar încercăm să menținem pacea (chiar și atunci când pe mine mă prinde o oră neortodoxă la vreo ieșire și trebuie să mă descalț de tocuri în hol). Revenind la realitate, am mâncat ceva și m-am schimbat într-un nou set de haine, când prietena mea intră pe ușă și îmi întinde vastul șir de informații pe care le-am ratat în cursul zilei. Ah, și în 30 de minute avem ședință. Numai bine, toate secundele cad la locul lor. Plecăm cu zâmbetul pe buze, fie pentru că râdem una de alta pe orice mic subiect, fie pentru că știm că ajungem la o ieșire cu toți oamenii care ne înțeleg pasiunea și stilul de viață. Urmează două-trei ore pline de glume, inițiative, planuri și bârfe, de oameni care se iau peste picior prietenos și care se simt bine împreună, lucrând către un scop comun. Suntem siguri că multe prietenii pe viață se nasc din aceste interacțiuni, dar nimeni din exterior nu simte și viziunea către inovație și ajutor reciproc pe care ne-o insuflăm de fiecare dată. Urmează ieșirea binemeritată la bere (sau la ceai/suc/apă/a 4-a cafea, depinde de fiecare) unde se simte că ziua e pe terminate, dar tot nu ne îndurăm să ne despărțim fiecare spre colțul lui de lume. Ajungem să plecăm molatic, grupuri-grupuri către cămine sau zone rezidențiale, cu mașina, trotineta, metroul sau pe jos și cumva nimeni nu se simte că pleacă singur. Noi două, împreună, reflectăm cu voce scăzută asupra a tot ce s-a întâmplat, în timp ce încercăm să nu ne trezim colegele, și, în final, ne culcăm. Visele ne sunt pline de schimbări în bine, dorințe împlinite și speranțe noi pentru noua zi gata să fie cucerită.   Teodora-Monica Oașe Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

Parcă ieri abia intrasei la facultate și gândul de a avea un job era la mare depărtare, știai ceva de „făcut practică” prin anul al doilea dar cam acolo te gândeai că va rămâne ideea de muncă pentru următorii ani. Acum ți-ai schimbat părerea, oarecum, și nu știi de unde să începi. Tocmai din acest motiv am pregătit acest articol pentru tine, așa că hai să vedem care sunt cele mai des întâlnite întrebări legate de joburi. Care e diferența dintre job și internship? În principiu, internshipurile sunt pe o perioadă determinată de maximum 6 luni, după care, poți avea șansa să primești un loc de muncă într-o companie. Joburile, în schimb, sunt pe perioadă nedeterminată și, de obicei, cer puțină experiență. Beneficiile diferă de la companie la companie, însă printre ele se numără asigurarea de sănătate privată și abonamente reduse la săli de fitness. Care ar fi pașii pentru a mă angaja? În primul rând, un CV bine făcut. Europass nu mai este atât de folosit în cadrul companiilor, de aceea recomandăm realizarea lui într-un program separat, cum ar fi Canva. Alege un design care îți place, completează-l atât în limba română, cât și în limba engleză și gata! De asemenea, creează-ți un cont pe Linkedin și Hippo, astfel găsești mai ușor joburi în domeniile care te interesează sau poți fi chiar contactat de recruiteri care ți-au găsit profilul. Încearcă să îți alegi domeniile și tipurile de joburi care te interesează și caută în funcție de filtrele pe care ei le pun la dispoziție. Cum pot învăța tehnologii și concepte care nu se predau în facultate? Workshop, workshop și iar workshop. Tot mai multe companii pun la dispoziția studenților workshopuri sau webinare pentru a-i învăța anumite tehnologii sau concepte. De asemenea, și la noi în facultate se organizează frecvent proiecte care te pun în relație cu posibili angajatori, precum ITFest, Spring IT sau Tap That Job. Înscrie-te și participă la cât mai multe evenimente de acest gen pentru a descoperi detalii legate de domeniul IT și de piața muncii. Poți balansa un job și facultatea în același timp? Aici, răspunsul stă în contextul fiecăruia. Dacă locul de muncă este flexibil și ești dispus să lucrezi puțin mai mult pentru facultate, cu siguranță este posibil. Nu te supraîncărca, totuși! Ia lucrurile pe rând și nu te grăbi în luarea deciziilor, căci totul stă în prioritățile tale. Cum mă pregătesc pentru interviu? Prima interacțiune cu recruiterii înseamnă mult în ceea ce privește părerea lor despre tine. Dacă nu știi răspunsul la o întrebare și nu ai idee ce să spui, cel mai bine este să admiți acest lucru, astfel le arăți oamenilor că ești dispus să primești feedback și că mereu vei cere ajutorul dacă acest lucru este necesar. Cu toate acestea, încearcă să cauți informații în legătură cu domeniul și compania la care ai aplicat înainte de interviu pentru a evita astfel de situații. Am aplicat pentru un job și am fost respins, cum pot evita asta de acum încolo? Nu e sfârșitul lumii! Doar pentru că ai primit un răspuns negativ asta nu înseamnă că nu mai ai nicio șansă. Dacă este posibil, cere un feedback personalizat de la recruiter și pe viitor încearcă să ții cont de el. De asemenea, continuă să îți depui CV-ul, deoarece numai așa îți poți menține continuitatea căutării și te poți obișnui cu procesul.   Așadar, sperăm că te-am ajutat măcar puțin în căutarea locului de muncă ideal și că te simți mai stăpân pe tine în ceea ce privește cunoștințele tale.   XOXO, Dr. Job.   Sarighioleanu Andreea Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

După o vară în care te-ai relaxat, te-ai distrat și ai uitat cu desăvârșire ce înseamnă temele, proiectele sau examenele, iată că timpul își urmează cursul firesc. Nu, nu e un vis, mai este doar săptămână până la începerea noului an universitar, un univers cu totul nou, care la începutul lunii iulie părea foarte, foarte îndepărtat. Nu te panica, mai mult ca sigur toți studenții se confruntă cu această confuzie prin care treci acum, așa că noi ne-am gândit să venim în ajutorul tău! În continuare, am pregătit niște tips&tricks despre cum îți poți organiza timpul astfel încât ieșirile în parc, serialele și petrecerile de vineri seară să nu rămână doar o amintire.   Cine se trezește de dimineață… are mai mult timp liber!   Probabil că majoritatea studenților au avut un alt fus orar în vacanță, dar acest lucru nu este prea eficient în timpul facultății. Primul pas pe care ar trebui să îl urmezi dacă dorești să fii mai productiv este să te trezești la o oră rezonabilă, de preferat înainte de prânz, chiar dacă nu ai cursuri în prima parte a zilei. Astfel, te asiguri că ai mai mult timp pentru a face tot ceea ce ți-ai propus în ziua respectivă. Și pentru că a venit vorba de obiective…   Planificarea este asul din mânecă!   Popularii cercetători britanici confirmă că planificarea obiectivelor te aduce cu un pas mai aproape de realizarea acestora. Ideal ar fi ca în fiecare seară să îți notezi ceea ce îți dorești să faci în ziua următoare, astfel încât atunci când te trezești să știi exact cu ce trebuie să începi.   Social media cu măsură!   Chiar dacă nu ne place să recunoaștem acest lucru, pierdem destul de mult timp utilizând rețelele de socializare. Fie că urmărim story-urile prietenilor, postările vloggerului preferat, scurte tutoriale despre skin care sau recenzii ale filmelor, tot acest timp poate fi canalizat altfel. Și nu, nu mă refer să ne deconectăm efectiv de la tehnologie, ci doar să planificăm eficient momentele în care decidem să dăm un scroll pe Facebook. Vei observa că dacă îți vei verifica telefonul după finalizarea unui task, nu la fiecare 10 minute, vei deveni mult mai productiv și îți vei termina treaba mult mai repede.   Investește în tine!   Deși cursurile au început, nu trebuie să uiți că pentru a fi productiv este foarte important să ai grijă de tine. Acordă în fiecare zi puțin timp și pentru activități care nu țin neapărat de facultate, urmează-ți pasiunile! Fie că îți place să cânți, să desenezi sau să faci sport, aceste lucruri contribuie atât la dezvoltarea ta personală, cât și la menținerea unei stări de bine generale. De asemenea, noi îți oferim șansa să dai facultății un alt sens, implicându-te în activitatea de voluntariat a organizației noastre. Pe lângă faptul că vei rămâne cu amintiri de neuitat din această frumoasă etapă a vieții tale, voluntariatul îți va aduce o contribuție considerabilă și în cadrul evoluției personale. În curând va începe perioada de recrutare în SiSC, așa că stai geană pe noi!   Suprasolicitarea nu este o soluție!   Indiferent cât de multe task-uri ai de realizat într-o zi, este indicat să iei și pauze în consecință. Ieși cu prietenii tăi, petrece timp cu familia, uită-te la un episod din serialul preferat (să clarificăm, am spus un episod, nu un sezon) și foarte important, nu neglija odihna! Pauzele de somn se dovedesc raiul pe pământ în zilele foarte aglomerate. Chiar dacă vara s-a terminat, nu trebuie să facem o tragedie din asta! Cafeaua de dimineață savurată înaintea primului seminar, discuțiile cu colegii, tema care ai uitat că avea deadline ieri și zilele mult așteptate de vineri au farmecul lor. Așa că, în loc să dramatizăm situația, ar trebui să ne bucurăm din plin de fiecare clipă, pentru că în final, tot ce ne vom aminti din anii de facultate vor fi momentele frumoase și oamenii necunoscuți, care din străini ne-au devenit prieteni. Andreea-Ioana Tudoran Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)