Arta amânării: cum să faci lucrurile…în cele din urmă
Procrastinarea. Toată lumea o cunoaște personal. Este o veche prietenă a tuturor, nici măcar nu mai necesită prezentare. Este așa populară încât, oricât de ocupată ar fi o persoană, tot își găsește o ocazie să petreacă timp cu ea.
Mulți psihologi și specialiști o consideră prefăcută. Ei spun că în spatele ei se află, de fapt, un mecanism de combatere a anxietății asociate cu începerea sau finalizarea unei sarcini (sau a unei decizii). Dar oare ar fi spus același lucru și în perioada studenției? De multe ori și ei au cochetat cu dânsa, când erau studenți.
De fapt, procrastinarea este un personaj atât de popular între studenți încât tendința de a amâna sarcinile universitare până chiar înainte de scadență este uneori numită ,,sindromul studentului”. Studiile arată că:
- aproximativ 50% dintre studenți spun că procrastinează într-o manieră consecventă și problematică;
- aproximativ 75% se consideră procrastinatori;
- în jur de 80%-95% amână într-o anumită măsură.
Studenții pot amâna și alte tipuri de sarcini, cum ar fi exercițiile fizice sau curățarea camerei.
Alte studii, precum cel realizat de psihologul Adam Grant, arată că un pic de procrastinare ar putea fi cheia spre succes. În spatele acestei idei, ce ar putea părea lipsită de sens, se află faptul că, în situații limită, oamenii sunt forțați să gândească în afara cutiei și să vadă lucrurile din altă perspectivă. Specialistul afirmă că ,,amânarea vă oferă timp să luați în considerare idei inovative, să gândiți în moduri neliniare, să faceți salturi neașteptate”.
Și atunci, dacă procrastinarea chiar aduce beneficii, noi de ce am vrea să o eliminăm din viața noastră? Din păcate, procrastinarea nu funcționează așa în toate cazurile. Dacă aștepți chiar până în ultimul minut pentru a face ceva, probabil că te vei trezi că rezultatul nu va fi unul creativ, ci mai degrabă disperat.
Cu toate acestea, amânarea nu înseamnă întotdeauna procrastinare. Poate ai lucruri mai importante de realizat acum decât să faci o temă ce trebuie predată la finalul săptămânii, cum ar fi să înveți pentru testul de mâine sau să te duci la un control la medic. Procrastinarea înseamnă să amâni un task pe care ți-ai PROPUS să-l realizezi, FĂRĂ să ai vreun motiv întemeiat, deși știi că acest lucru îți va îngreuna viața în viitor. Prin urmare, ai putea spune că dacă nu-ți propui niciodată nimic, nu procrastinezi. Problemă ocolită ✓ Sau poți să încerci cealaltă rută de scăpare: să îți găsești alte activități care să aibă prioritate în momentul de față, precum: să-ți cureți camera, să gătești, ba chiar să-ți suni părinții să vezi ce mai fac…
Evident, este irațional să faci ceva atunci când ești conștient că vei fi afectat negativ de consecințe, dar, în mod ironic, procrastinarea este rezultatul încercării corpului tău de a te proteja de sarcina pe care o percepi ca pe o amenințare. În acele momente înspăimântătoare, amigdala ta, formată din neuroni însărcinați cu procesarea emoțiilor și identificarea amenințărilor, emite hormoni, printre care și adrenalină, ce activează modul de panică indusă. Această panică copleșește cortexul prefrontal, adică partea din creier care te ajută să gândești pe termen lung și care îți reglează emoțiile. Astfel, ajungi să prioritizezi orice altă activitate mai puțin stresantă.
Noi ca oameni suntem mai înclinați să procrastinăm când avem de realizat task-uri ce trezesc în noi sentimente negative precum frica, sentimentul de incompetență sau cel de nesiguranță. Amânarea repetată duce adesea la stres, vinovăție și anxietate, ceea ce te poate determina să procrastinezi și mai mult. Problema este că percepția ta asupra dificultății unei sarcini crește pe măsură ce amâni rezolvarea ei. Cercetările arată că unii indivizi sunt mai susceptibili la aceasta decât alții. Oamenii care au dificultăți în a-și regla emoțiile și cei care se luptă cu stimă de sine scăzută au mult mai multe șanse să procrastineze, indiferent de cât de buni sunt la gestionarea timpului.
Cu toate acestea, este o concepție greșită că toți cei care amână sunt leneși. În corp și creier, lenea este marcată de energie scăzută și apatie generală. Când îți este lene este mai probabil să nu fii stresat, ci plictisit. În realitate, mulți oameni procrastinează pentru că le pasă prea mult. Procrastinatorii raportează adesea o mare teamă de eșec, amânând lucrurile pentru că se tem că munca lor nu se va ridica la cele mai înalte standarde.
Există mai multe tipologii de persoane ce își amână sarcinile, printre care:
Perfecționistul: procrastinează sarcinile din teama că finalizarea nu va fi perfectă, acesta nu va fi niciodată mulțumit de munca sa;
Visătorul/cel cu capul în nori: amână pentru că nu acordă atenție detaliilor fundamentale;
Sfidătorul: nu crede că cineva ar trebui să-i organizeze programul;
Declanșatorul de crize: întârzie sarcinile pe care le are de îndeplinit pentru că îi place să lucreze sub presiune;
Supra-implicatul: se angrenează simultan în prea multe proiecte și are greutăți în gestionarea corectă a timpului pentru a le duce la bun sfârșit.
Cel mai rău dintre toate, în timp ce procrastinarea ne face rău pe termen lung, ne reduce temporar nivelul de stres, întărindu-l ca strategie de adaptare a corpului pentru a face față sarcinilor stresante.
Cum putem întrerupe ciclul procrastinării? În mod eronat, oamenii cred că procrastinatorii trebuie să cultive disciplina și să practice un management strict al timpului. Din păcate, a fi prea dur cu tine însuți poate adăuga emoții inconfortabile, făcând amenințarea acesteia și mai intensă. Pentru a întrerupe acest răspuns la stres trebuie să abordăm și să reducem aceste emoții negative.
Câțiva pași pe care ai putea să-i urmezi pentru a-ți ameliora suferința sunt:
✓Stabilește sarcinile concrete pe care le ai de realizat;
✓Întocmește o listă cu ordinea executării fiecărei sarcini;
✓Împarte fiecare sarcină în obiective mai mici, gestionabile, care să nu te înspăimânte la fel de tare;
✓Stabilește-ți etape intermediare și termene limită pentru fiecare obiectiv;
✓Răsplătește-te când realizezi un obiectiv, dar evită să te autopenalizezi dacă depășești deadline-ul propus;
✓Schimbă-ți mediul pentru a îngreuna distragerea. Oprește-ți internetul sau lasă-ți telefonul în altă cameră pe modul nu deranjați;
✓Aranjează-ți spațiul de lucru pentru a facilita începerea sarcinii, cum ar fi lăsarea caietului deschis pe birou;
✓Începe cu partea cea mai bună sau cea mai rea, depinzând de starea de spirit pe care o ai la momentul respectiv;
✓Concentrează-te pe obiectivele tale, nu pe sarcinile tale. Sarcinile pot părea grele și copleșitoare, obiectivele sunt mai abordabile;
✓Scrie în jurnal despre motivul pentru care te stresează și abordează aceste preocupări singur sau cu ajutorul unui expert;
✓Cel mai important, acordă-ți permisiunea de a face greșeli și iartă-te când acest lucru se va întâmpla inevitabil.
Procrastinarea a făcut parte din viața tuturor la un moment dat, iar înțelegând fenomenul mai bine, suntem pregătiți să o confruntăm cu succes. Așadar, indiferent de sarcina pe care o ai în momentul acesta de rezolvat, fă-ți o favoare și măcar începe-ți treaba acum. Te asigur că te vei bucura mai mult de serialul pe care vrei să-l urmărești fără norul de vinovăție de deasupra capului tău. Îți pot confirma eu, care am procrastinat scrierea acestui articol.
Saghin Maria-Minodora
Membru Departament Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică(SiSC)