Category: SiSC

Voluntariatul reprezintă acea activitate de care nu știi cât de mult ai nevoie cu adevărat până nu încerci. Personal vorbind, m-am înscris în SiSC, organizație studențească ce are ca scop principal reprezentarea studenților, deoarece îmi doream să mă implic activ în ceva și să am o activitate extracurriculară. Nu știam însă ce mă așteaptă… SiSC este pasul spre o studenție de neuitat, te primește cu brațele deschise și îți depășește toate așteptările. E magic ce se întâmplă aici! Știu că, poate, sună exagerat, dar nu este. Deși aceasta este o experiență ce nu poate fi descrisă în cuvinte, o să încerc să îți enumăr câteva din avantajele de a fi un SiSCot: 1. Multe, multe soft skill-uri Deoarece abilitățile soft tind să se dezvolte odată cu experiența, o modalitate excelentă de a începe dezvoltarea acestor abilități este să faci voluntariat, iar o parte din soft skill-urile pe care le acumulezi în SiSC sunt: Abilități de comunicare Flexibilitate Management bun al timpului Capacitatea de a fi un bun lider Abilități de rezolvare a problemelor Creativitate Să lucrezi în echipă 2. Hard skill-uri Aici situația se schimbă puțin, iar hard skill-urile pe care le poți dezvolta depind de specificul departamentului în care te afli. Dacă ar fi să numim departamentele în funcție de competențele oferite, acestea ar fi: Reprezentare (EDU) Negociere (FR) Photoshop (I&P) Programare (IT) Organizare (HR) 3. O familie Se spune că prietenii sunt familia pe care ți-o alegi. Ei bine, cam așa este și cu SiSC-ul. Odată intrat în organizație o să descoperi că ai o întreagă comunitate ce te susține și te încurajează constant, o echipă atât în timpul muncii, cât și atunci când vrei să te distrezi. Cel mai probabil, aici îți vei cunoaște viitorul coleg/ă de apartament sau viitorul BFF, în caz că nu ai unul deja. Iar dacă nu, atunci, cu siguranță, vei lega prietenii de lungă durată. Dacă vrei să afli singur misterele SiSC-ului și să vezi ce îți poate oferi, te așteptăm la recrutări! Ionela Mihaela Stan Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică

E timpul să-ți conturezi viitorul! Trebuie să te faci remarcat în facultate! Jobul tău se va învârti în jurul a ceea ce ai studiat! Dacă ceea ce tocmai ai citit ți se pare familiar, probabil ești într-o perioadă în care aceste cuvinte vin ca o avalanșă din toate direcțiile, punând presiune pe umerii tăi, pentru că, într-adevăr, te apropii de un moment definitoriu al vieții: studenția. Totuși, înainte să-ți pregătești planul de bătaie pentru a face din aceste țeluri o realitate, dă-mi voie să-ți spun că studenția nu este numai o punte spre o carieră de succes, ci este și o scurtă frântură de timp în care poți să dai contur celor mai frumoase experiențe, amintiri și prietenii. Anii ce urmează te vor purta prin cele mai nebănuite trăiri, te vor învăța câteva lecții de viață și te vor ajuta să te regăsești în cel mai autentic mod. Toate astea sună copleșitor, nu-i așa? Fiecare dintre noi ne dorim să facem lucruri memorabile și mărețe, dar cum? Ei bine, mai întâi de toate, trebuie să găsești locul în care să le poți face. Asta este cea mai mare provocare, iar dacă o îndeplinești, restul va veni de la sine. Eu am găsit deja acel loc și sunt aici să te ghidez și pe tine către el. Prima mea zi de studenție a început cu alarma telefonului anunțând ora 7:30, o expresie obosită, fără chef de viață și cu o cafea pregătită cu nu prea multă tragere de inimă, sperând că-mi va da doza de energie de care aveam nevoie ca să trec cu bine prin zi. Un drum cu metroul și cinci melodii mai târziu, mă aflam în fața facultății, cu mai multă anxietate decât încape într-o persoană. Pentru că nu cunoșteam pe nimeni, mi-am luat inima în dinți și am intrat în clădire, sperând să găsesc singură sala de curs în care trebuia să ajung. Înainte să pot localiza lifturile, altceva mi-a atras atenția. Dacă în partea de hol în care mă aflam eu pluteau numai reținerile unor studenți emoționați, de partea cealaltă a holului se petrecea cu totul altceva. Câteva persoane îmbrăcate în tricouri albe stăteau pe treptele scărilor, povestind și zâmbind, iar în spatele ferestrelor ce băteau spre grădina Ciberneticii puteam observa niște persoane purtând aceleași tricouri, discutând cu entuziasm despre ceva anume. Curiozitatea m-a împins către scări în detrimentul liftului, iar una dintre persoanele pe care le observasem și-a îndreptat privirea către mine, mi-a zâmbit, arătându-mi în ce direcție să o iau și, fără alte cuvinte, mi-a întins o foaie de hârtie. Am luat-o și am mers mai departe, dar simțeam că vreau să mai simt puțin din acea atmosferă, să fiu în acel grup, să-i îndrum pe cei pierduți, să râd și să povestesc despre petrecerile de seara trecută. Resemnându-mă că șansele să trăiesc așa ceva sunt minime, am continuat căutarea sălii, în timp ce citeam textul de pe foaia primită mai devreme. Ai curaj? Astea erau ultimele cuvinte tipărite pe hârtie, dar și în mintea mea în tot restul zilei. După cursuri, am mers direct acasă și monotonia a pus stăpânire din nou peste programul meu. Nu voiam ca studenția mea să arate așa. În acea seară am decis că da, vreau să am curaj, iar provocările prin care am trecut în luna următoare m-au condus spre locul despre care-ți vorbeam mai sus. Doi ani mai târziu, sunt unul dintre oamenii cu tricouri albe. Mă trezesc în fiecare zi cu aceeași lipsă de energie, dar pe care o recapăt de îndată ce ajung la facultate, știind că ziua mea nu va fi monotonă și că noi obstacole așteaptă să fie depășite. Am descoperit că orele de curs trec mai ușor și pauzele alături de niște oameni frumoși par interminabile. Muncim mult, dar o facem cu drag, pentru că o facem împreună și serile de distracție nu lipsesc niciodată. Aici am învățat să spun ce gândesc, să profit de fiecare oportunitate, să-mi clădesc viitorul făcând ceva ce îmi aduce satisfacție și, cel mai important, o fac cu și pentru oameni. Dacă ți se pare că ceea ce ai citit necesită mai multe detalii și vrei să înțelegi mai bine totul, tu ești cel care va trebui să umple spațiile libere de acum înainte. Eu ți-am lăsat câteva indicii printre rânduri, iar tu va trebui să rămâi curios, să unești piesele și, cine știe, poate vei ajunge pe o Stradă Frumoasă! Andreea Stan Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)

A fi student…. Pentru fiecare înseamnă o nouă etapă, o perioadă în care maturizarea, petrecerile studențești, prieteniile trainice, dar și bagajul de cunoștințe se contopesc pentru a forma povestea celor mai frumoși ani. Însă, printre toate acestea, în viețile multora se va structura și își va lăsa amprenta asupra dezvoltării personale, dar și profesionale un strop de magie format doar din câteva litere. Exact, toate aceste informații conduc spre un singur suspect, voluntariatul! Pentru mulți, acest termen poate fi bizar sau poate deține diferite semnificații. De aceea, vom lua dispozitivele de urmărire și vom porni împreună pe urmele unui student voluntar pentru a descoperi misterele din spatele acestei activități. Sună alarma! Am putea prezice o nouă zi, dar aceeași rutină, în care drumul acasă-facultate este nelipsit. Însă, de această dată, totul pare a fi altfel. Din informațiile aflate, studentul își începe cursurile la ora 13:30, iar acum este doar 09:00. Cum își va începe dimineața? În timp ce își savurează cafeaua, deschide mailurile necitite, dând reply unui task și tastând ,,Îmi asum eu”. Verifică orarul pentru a vedea ce cursuri sau seminare îl așteaptă și îmbrăcând un tricou alb inscripționat SiSC se îndreaptă spre facultate. Înainte de participarea la ore, se întâlnește în fața secretariatului cu mai mulți studenți ce purtau astfel de tricouri, în sfera cărora pare a fi instaurat entuziasmul și bucuria. Dorința arzătoare de implicare se resimte în discuțiile acestora, unde timiditatea este suprimată de comunicare și participarea deschisă. Dar, firul deslușirii informațiilor nu se oprește aici. Seara urmează a fi conturată de un deadline, unde pasiunea reprezintă cheia realizării unui articol, implementării unei postări, căutării unui partener, discuției cu un alt student sau asigurării funcționalității unui site. Astfel, un alt task se finalizează cu succes și e trimis la feedback, iar o frântură mică se adaugă unui proiect. Ziua se apropie de final, dar dezvăluirile continuă să iasă la iveală, întrucât, sintetizând toate ideile, aflăm că sfârșitul săptămânii va fi presărat cu un teambuilding, unde se vor crea amintiri memorabile și munca se va îmbina cu distracția. Fiecare indiciu aduce un plus de noutate, trăire, voluntariatul reușind a deveni o formă subtilă de exploatare, tainele sale fiind indescifrabile. Sper că motivația și curiozitate ce dăinuiesc în adâncul sufletului să vă conducă spre dorința de a continua această investigație, de a găsi restul pieselor și de a reuni puzzle-ul care descrie viața unui SiSCot. Însă, finalul va fi unul cert: este frumos! Iuliana Hîngan Membru Departament Educațional Sindicatul Studenților din Cibernetică