Jurnal de studenție
Razele de soare ale dimineții de București intrau prin fereastra căminului, lovindu-i fața. Obosită după o noapte lungă în care a terminat un proiect, studenta se trezește buimacă și își deschide încet telefonul. Vede ora și un val de panică o lovește brusc – e deja târziu. Își lasă, însă, capul pe pernă și se gândește: poate ajunge la următorul curs.
După un weekend obositor în care a jonglat între deadline-uri și ieșiri cu prietenii, trebuie să își reintre în ritm – o așteaptă multe. După o jumătate de oră se ridică din pat, fără grabă, își face o cafea în timp ce își pune playlist-ul preferat la căști, se așază la birou în fața laptopului încă deschis, o amintire a muncii de noaptea trecută, și își verifică mail-ul. În timp ce colegele ei de cameră se pregătesc să plece, ea își savurează cafeaua, bucurându-se de căldura ce pătrunde prin geamul deschis. Vocile colegelor se aud pe fundal, dar se pierd în zgomotul muzicii. Își închide ochii pentru câteva momente și expiră ușor. Când aude ușa cum se închide în urma colegelor, se ridică de pe scaun și se pregătește să plece.
Proiectele de la facultate au făcut-o să uite de alte aspecte din viață în ultimele săptămâni, dar începe să își reintre în ritm. La începutul anului universitar, s-a înscris la recrutări pentru SiSC cu speranța că va găsi un loc în care să se dezvolte și poate chiar să cunoască oameni pe care îi va putea numi prieteni. Perioada recrutărilor a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-a trăit de când a intrat la facultate, și în timp ce se pregătește de plecare, își amintește cu drag fiecare moment. Când se uită în oglindă, pe picior de plecare, un zâmbet plăcut se regăsește pe buzele ei.
Bucureștiul este destul de aglomerat la ora zece, dar studenta nu este deranjată de asta. Drumul până la facultate trece fără evenimente notabile, iar când autobuzul oprește la Piața Romană, ea coboară și se îndreaptă spre clădirea Virgil Madgearu. Toată lumea se grăbește, iar ea își face loc prin marea de studenți până ajunge în fața facultății.
Își vede câțiva colegi și se îndreaptă spre ei. Încep să povestească despre weekend, iar după câteva minute, cu o nouă stare de bine, intră toți în facultate. Înăuntru, agitația crește. Nu ajung bine la scări, iar lângă pervazul de la parter este oprită de mai multe persoane care povestesc. SiSCoți. Încă nu se poate obișnui cu acea căldură aparte cu care a fost primită printre ei, dar îi oferă un sentiment frumos să se simtă parte din grup.
Ajunsă, în sfârșit, la al doilea curs al zilei simte cum timpul începe să alerge. Orele se topesc una după alta, până când ziua se încheie cu un nou apus. La cămin, după o cină rapidă cu mâncare congelată de la cel mai apropiat supermarket, se așază din nou la birou verificând ce mai are de făcut și pregătindu-se pentru o nouă noapte de muncă.
Zilele care au urmat au trecut rapid, cu facultatea menținând-o constant ocupată. Cu toate acestea, a găsit timp pentru a ieși cu prietenii și pentru a participa la activitățile SiSC. În sfârșit, a ajuns la mult așteptata zi de vineri, bucurându-se că aceasta este ziua ei liberă. Vinerea a devenit pentru ea o zi de relaxare, o pauză binemeritată după o săptămână agitată. De fiecare dată, își planifică mici evadări cu prietenii sau pur și simplu se bucură de timpul liber pentru a-și reîncărca bateriile.
Pe măsură ce săptămâna se încheie, studenta simte cum toate eforturile și momentele de relaxare se împletesc într-un echilibru fragil, dar necesar. Învață să își gestioneze timpul, să aprecieze clipele de liniște și să se bucure de compania celor dragi. Știe că perioada studenției, cu toate provocările și bucuriile ei, este un capitol unic în viață – unul care îi va rămâne mereu în amintire. Cu acest gând pozitiv, studenta închide ochii și se gândește la o posibilă plecare acasă, pentru a-și revedea părinții. Zâmbește, gândindu-se la planurile care o așteaptă.
Diana-Andreea Guia
Membru al Departamentului Educațional
Sindicatul Studenților din Cibernetică (SiSC)