Academia SpEranţei de Paşte – o amintire frumoasă

Din secunda în care ne-au văzut, copiii s-au lipit de noi; se certau care să ne ţină de mână, aşa că, de teamă să nu dezamăgesc pe cineva, le-am spus că pot să mă ţină şi de haine. Rezultatul a fost un roi de fetiţe care se agaţaseră de ce puteau; băieţii în schimb erau cuminţi. Până la urmă am plecat 2 câte 2, fată cu băiat, în parc. Odată ajunşi acolo, mai mult de jumătate din persoanele din parc s-au retras din cauza ţipetelor celor mici. Dar noi am rămas şi ne-am simţit bine. Când ne-am întors la casă, am cunoscut şi celelalte grupe, noi interacţionând până atunci numai cu grupa mare. Toţi au fost fericiţi să ne vadă, s-au jucat cu noi, ne-am făcut poze, ne-au împletit părul (sau, mă rog, ne-au tras de par) … Per total, copiii au fost drăguţi, prietenoşi şi cu adevărat bucuroşi, nu pentru cadouri, ci pentru că am venit să petrecem timpul cu ei!

Sînziana Sebe

[thethe-image-slider name=”Gallery-AcademiaSperanteiPaste2011″]

You may also like...